Sper anul acesta intr-o presa favorabila pentru toti politicienii din Botosani. Asa cum isi doresc ei, sa se spele pe cap cu ea. Presa sa nu-i deranjeze, sa-i lasa doarma, sa-si insele nevestele, sa minta si sa se laude. Pana acum doar la astea au dovedit ca se pricep.

Mi-as dori desigur si ceva normalitate insa nu indraznesc ca asta se va intampla. E ca si cum mi-as dori de pilda ca dupa o autoevaluare sumara Verginel Gireada sa se decida sa stea acasa. Sa nu mai faca politica, sa nu mai vorbeasca public depre treburi la care nu se pricepe, sa-si asume trecutul de infractor condamnat si sa-si traiasca viata bucurandu-se de averea dobandita. Sau mai plastic, ar fi ca si cum intr-o dimineata s-ar trezi Doina Federovci si s-ar hotara sa-si schimbe freza. Hai ca e de SF ce vreau eu, nu asaaaa?

 

Am incercat sa schitez normalitatea pentru politicienii locali. Asa doar, ca si exercitiu de imaginatie.

 

Cum ar fi de pilda ca liberalii din fostul PNL sa-si plateasca datoriile? Saracii, sunt toti niste destepti acolo care se bat pe functii si pozitii eligibile insa sunt rupti in fund de datorii. Facute tot de ei sau cu cunostinta lor, dar care exista. Sau sa lase dracului pe altii care pot fi onorabili. (daca exista in politica). Deja incep hotararile judecatoresti de „buni de plata” sa curga. In ritmul acesta se vor trezi ca nu vor mai putea sa faca nici o campanie electorala si e pacat de banii cheltuiti e sucuri, cafele, apa si pateuri pe la conferintele de presa.

 

Cum ar fi ca Portariuc Ovidiu Iulian („La multi ani”!) sa nu mai minta? Ar fi ceva nemaivazut si nemaintalnit. Eu m-am prins. El saracul nu minte ca vrea. Chiar e baiat bun. Insa asa de mult rahat s-a strans dupa usa Primariei incat nu mai poate scoate camasa decat prin disimularea adevarului. Si uite asa, treptat treptat si-a construit o lume a lui unde chiar e bun primar si are realizari nenumarate. Exista in tara asta o profesie numita „life coach”, adica antrenor pentru viata. Sa-i dea la naiba pe Tincu sau pe Andrei si sa-si ia unul din asta. Ar fi mai castigat. Ar sesiza ca n-are bani ca a indatorat primaria deci implicit si pe noi, ca a dat-o in fasole cu toate proiectele: si cu teatrul si cu Cornisa si cu anveloparea la blocuri si cu zona metropolitana si cu tot. Dar chiar cu tot! Pe larg despre astea, in curand cu sau fara suparare din partea celor implicati. 

 

Cum ar fi Consiliul Judetean sa functioneze normal, sau macar sa functioneze? Ar fi un vis implinit. Functionearii sa roiasca brici si sa rezolve proiecte fara frica ca vor fi chemati la DNA. Sefii sa mai stea pe la birouri, Judele de exemplu sa inteleaga ca e administratorul judetului si sa inceapa si el sa vada cu ce se mananca asta. O institutie imbatranita, politizata excesiv, fara initiativa si chiar fara utilitate. Asta a ajuns Consiliul Judetean Botosani. Nici macar de sedinte n-au chef. Au recordul unei astfel de intalniri unde durata imnului de stat a fost mai mare decat durata sedintei. Hai da-va la dracu macar stati pe acolo sa va prefaceti ca va meritati banii. Judetul nu are nevoie de voi si de „expertiza” voastra insa de Consiliu Judetean ca si institutie e nevoie. La fel, ca pentru toti, nu va tine nimeni cu forta acolo. Daca nu puteti lasati pe altii. 

 

Cum ar fi ca in presa sa nu se mai scrie la fel cum se danseaza la bara prin barurile japoneze?  Atunci nu am mai avea parte de materiale facute din copy/paste la recenzii de pe booking.com si acesta este primul exemplu care imi vine in minte. Texte putind a invidie si a neputinta gen „Vezi cum si-au ornat bogatii targului casele de craciun” sau „Grosii orasului stau la loja la meci”. Nu mai zic de articole platite (PSD e lider la dat bani) si scrise la dictarea politicinilor. Ca un site are vizitatori multi sau putini, ca o televiziune e urmarita sau nu, ca un ziar trage nu stiu cate numere, e prea putin relevant. E mai importanta calitatea actului jurnalistic precum si discernamantul cu care scrii un text. Si iarasi exemplele sunt nenumarate (subiecte care nu exista, omisiuni, inflorituri, pareri personale), dar le las deoparte cu speranta ca asemenea derapaje sa fie din ce in ce mai putine. Daca esti tu jurnalist cu bacul luat la 30 de ani du-te ma cu Gireada la Ipotesti si faceti-va un trust. Impreuna poate stiti 300 de cuvinte.

Idilic ar fi, mirobolant practic, aceste dorinte sa se indeplineasca. Cu siguranta am fi mai castigati, mai atenti la noi, la semenii nostri cu probleme, mai buni. Insa nu acesta este scopul lor. Tragand si din dreapta si din stanga au o singura dorinta : sa-si tina scaunele. 

 

Reclame